Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenuşie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit şi aragonit ambele având formula chimică CaCO3. Mineralele care mai pot să fie prezente în proporţii foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau nemetalice că aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu şi sodiu), dolomitul (CaMg (CO3)2), cuarţul, gipsul şi nu numai.

Calcarul este o rocă cu foarte multe variante, referindu-ne nu numai la procesul de formare a lor, dar şi la caracteristicile rocii, ca aspect sau utilizare.

Cea mai cunoscută carieră de calcar din ţara noastră se găseşte la Albeşti, judeţul Argeş. Roca de aici are culoare gălbuie cu nuanţe cenuşii şi roşcate. Din calcarele exploatate la Albeşti s-au executat lucrări monumentale şi arhitectonice, printre care: Mănăstirea Curtea de Argeş, Castelul Peleş, Palatul Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă din Bucureşti), Posta Centrală din Bucureşti (actualul Muzeu de Istorie Naţională din Bucureşti), Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului şi altele.

Termenul de calcar este utilizat în limbajul tehnic sau ştiinţific diferenţiat. De exemplu, roca masivă compactă va fi numită calcar, pe când roca poroasă este numită cretă, în timp ce în industria de construcţii calcarul este folosit ca var nestins sau varianta cu o structură porfirică este numită marmoră cu toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice.