Granitul este o rocă magmatică masivă, cu granulaţie grosieră (cristale cu dimensiunea de până la câţiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte dintre plutonite), conţinând în principal cuarţ, feldspat sau minerale de culoare închisă.

Graniţele se formează din magmă acidă bogată în silicaţi, care vine din adâncime (fenomen favorizat de mişcările tectonice) şi care în apropierea suprafeţei pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin răcire lentă în crăpăturile scoarţei având uneori un diametru de câteva sute de kilometri.

Granitul este cea mai dură piatră de construcţie, utilizat în placi sau dale, ocupând un loc important printre pietrele dimensionate. Duritatea sa, rezistenta la intemperii, capacitatea sa de a fi lustruit ca o oglindă, culorile şi modelele texturale fascinante fac ca acest material să fie extrem de popular.

Principalele caracteristici ale granitului includ, de asemenea, o mare capacitate de portanţă, puterea abrazivă şi de strivire, docilitatea de tăiere şi modelare fără defecte secundare, capacitatea de a produce placi subţiri şi/sau mări şi – mai presus de toate – durabilitatea, motiv pentru care a obţinut un statut special în rândul construcţiilor la nivel global.

Din punct de vedere al proprietăţilor fizice, graniţele sunt roci dure, compacte, cu granulaţii fine şi/sau grosiere de origine metamorfice sau vulcanice, cu următoarele caracteristici:

• Duritate: 6 – 7 pe scala Mohs
• Densitate: 2.6 – 2.8 Kg/cm³
• Rezistenţă la compresiune: 140 – 210 N/mm²
• Modul de ruptură: 15 – 25 N/mm²
• Absorbţie a apei: 0.1-0.6%
• Porozitate destul de scăzută
• Rezistent la intemperii

Din punct de vedere al compoziţiei chimice, graniţele sunt sunt roci magmatice compuse din cuarţ, feldspat şi minerale cum ar fi ferromagnesian kriolite, clorit, granat etc. Un granit tipic va avea urmatorea compoziţie chimică:

• Cuarţ (SiO2): 70-75%
• Oxidul de aluminiu (Al2O3): 10-15%
• Oxidul de calciu (CaO): 0,5%
• Peridotit (MgO): 0,5%
• Bauxită (FeO): 2-4%
• Bauxită (Fe2O3): 2-4%
• Alcaline: 4-6%
• Peridotit (TiO2): mai puţin de 0,5%
• Pierdere la calcinare (LOI): Mai puţin de 0,5%

În România, cea mai mare carieră de granit se afla situată în Iacobdeal, judeţul Tulcea, aceasta fiind cunoscută încă din vremea ocupaţiei turceşti. Cariera are mai multe fronturi de lucru – în văile Mărgăritei, Şerpilor, Talienilor şi Burlacului – dispuse sub formă de etaje şi legate între ele prin intermediul unor planuri înclinate. Granitul exploatat este de culoare cenuşie, cu nuanţe roz sau roz cu pete negre ori albastru-verzui.

Agricin pune la dispoziţie o gamă variată de materiale provenind din Spania, India, Turcia, China, Venezuela, Brazilia, Finlanda, Norvegia sau Zimbabwe, acestea având diferite dimensiuni, grosimi şi finisaje.

Descrierea termenilor utilizaţi:

• peridotitele – fac parte din rocile cu o granulaţie mare, formate în straturile din scoarţa pământului, situate la o adâncime de 200 – 300 km, ce conţin cel puţin 40% olivină, restul fiind compus din ortopiroxeni şi clinopiroxeni, mineralele având o concentraţie importantă de aluminiu, magneziu, fier care în funcţie de temperatură şi presiune la formare sunt asociate cu granat, spinel şi mai rar plagioclaz.
• rocile magmatice – sunt roci vulcanice care s-au format prin solidificarea prin răcire a magmei care provine din mantaua superioară (astenosfera) a pământului.
• plutonitul – este un corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziunea şi consolidarea lentă a magmei în masă unor straturi sedimentare
• cuarţul – sau bioxidul natural de siliciu se găseşte în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente şi incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conţin şi substanţe străine)
• feldspatul – este un silicat foarte răspândit
• bauxita – este unul dintre cele mai importante minereuri de aluminiu şi se compune în cea mai parte din mineralele ce conţin aluminiu