Marmura este o rocă metamorfică, compusă în cea mai mare parte din calcit şi obţinută prin metamorfoza calcarului. Din punct de vedere petrografic, marmurele sunt calcare sau dolomite cu cristale de calcit bine dezvoltate datorită proceselor metamorfice la care au fost supuse. Cele mai obişnuite culori pentru marmură sunt albă, cenuşie, gri, neagră şi roşie, datorate în general impurităţilor conţinute (roşu de la sarurile de Fier, cafeniu de la cele de Mangan, cenuşiu de la Grafit etc), iar venulația se datorează numeroaselor fisuri umplute ulterior cu calcit secundar.

Marmura se formează din calcar sub acţiunea căldurii şi presiunii de peste ani în scoarţa terestră. Aceste presiuni sau forţe de presiune determină calcarul să-şi schimbe textura şi aspectul, proces numit recristalizare. Materialele fosilizate în calcar, împreună cu minerale, recristalizează şi formează boabe mari, grosiere de calcit.

Impurităţile prezente în calcar în cursul perioadei de recristalizare afectează/modifică compoziţia minerală a marmurei. La temperaturi relativ scăzute, impurităţile de siliciu formează cristale de cuarţ. La temperaturi mai ridicate, dioxidul de siliciu reacţionează cu carbonaţii pentru a produce diopside sau forsterite. La temperaturi foarte ridicate, mineralele rare de calciu se transformă în marmură. În prezenţa apei se pot forma şi alte minerale. Prezenţa de fier, aluminiu şi siliciu poate duce la formarea de hematite şi magnetite.

Mineralele rezultate din impurităţi dau marmurei o mare varietate de culori. Marmura cea mai pură din punct de vedere al calcitului este cea de culoare albă. Marmura care conţine hematite sunt de culoare roşiatică, cea care conţine limonit este galbenă şi cea care conţine serpentine este de culoare verde.

Marmura nu poate fi împărţită cu uşurinţă în foi de dimensiuni egale şi trebuie să fie exploatată cu grijă. Blocurile de marmură sunt exploatate cu maşini care taie şanţuri şi care fac găuri în stâncă. Delimitarea unui bloc de marmură de către mineri se realizează prin trasarea de şanţuri şi găuri. Desprinderea blocului se face cu pene şi maşini speciale, blocurile astfel obţinute debitându-se cu fierăstraie la formă şi dimensiunea dorită, după care se finisează şi se lustruiesc conform solicitărilor.

Proprietăţile fizice generale ale marmurei sunt duritatea, densitatea, compresiunea etc. Majoritatea marmurelor (cu foarte puţine excepţii) au următoarele caracteristici:

• Duritate: 3 – 4 pe scala Mohs
• Densitate: 2.55 – 2.7 Kg/cm³
• Rezistenta la compresiune: 70 – 140 N/mm²
• Modul de ruptură: 12 – 18 N/mm²
• Absorbţia de apă: mai puţin de 0,5%
• Porozitate: scăzută

Din punct de vedere al proprietăţilor chimice, marmurele sunt roci cristaline compuse în principal din calcit, dolomită sau minerale serpentină, împreună cu alte componente minore care variază de la origine la origine. Dintre cele mai importante se menţionează:

• Var (CaO): 28-32%
• Cuarţ (SiO2): 30 – 30%
• Peridotit (MgO): 20 – 25%
• Bauxită (FeO şi Fe2O3): 1-3%
• Pierdere la calcinare (LOI): 20-45%

Dintre impurităţile minerale depistate în marmură amintim tremolitul, actinolitul. Flintul, granatul, biotitul, tâlcul, fosterite etc.

Cea mai mare carieră de marmură din România se afla la Munţii Poiana Ruscai, judeţul Caraş-Severin. Cariera Rușchița a intrat în exploatare în 1884. Marmura extrasă aici este de culoare albă cu nuanţe roz, albăstrui şi cenuşii, compactă (98,11%), cu structura zaharoida măruntă până la mijlocie, calitatea deosebită a acesteia fiind apreciată şi peste hotare, fiind exportată în Franţa, Italia, SUA, Germania, Austria, Ungaria, Egipt etc. Pentru realizarea Casei Poporului – actualul Palat al Parlamentului s-au folosit printre alte materiale, 1.000.000 m³ de marmură.

Agricin vă pune la dispoziţie o gamă variată de materiale provenind din Italia, Grecia, Spania, Turcia, India, Egipt, Iran sau Liban, acestea având diferite dimensiuni, grosimi şi finisaje.

Descrierea termenilor utilizaţi:

• roci metamorfice – iau naştere din alte roci prin procesul de metamorfoză (transformare) produs de presiuni, temperaturi înalte care atrage după sine un schimb de elemente chimice
• calcit – mineral din clasa carbonaţilor foarte frecvent întâlnit în natură
• calcar – denumit şi carbonatul de calciu, este o rocă sedimentară, dominant organogena, de culoare albă, cenuşie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit şi aragonit ambele având formula chimică (CaCO3).
• dolomita – varietate de calcar
• hematite – oxid natural de fier, foarte dur, de culoare roşie sau brună, cu luciu semi-metalic
• magnetite – minereu de fier de culoare neagră sau cenuşiu-închis care se găseşte în roci eruptive şi care are proprietatea de a atrage fierul
• limonit – minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galben-brună sau roşcată până la negru, alcătuit din oxid de fier hidratat, argila şi puţin fosfor
• serpentine – mineral cu varietăţi de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu
• peridotit – peridotitele fac parte din rocile cu o granulaţie mare, formate în straturile din scoarţa pământului, situate la o adâncime de 200 – 300 km, ce conţin cel puţin 40 % olivină, restul fiind compus din ortopiroxeni şi clinopiroxeni, mineralele având o concentraţie importantă de aluminiu, magneziu, fier care în funcţie de temperatură şi presiune la formare sunt asociate cu granat, spinel, mai rar plagioclaz
• bauxita – bauxita este unul dintre cele mai importante minereuri de aluminiu şi se compune în cea mai parte din mineralele ce conţin aluminiu că: Gibbsit (Hydrargillit) Al (OH)3, Boehmit AlO (OH) şi Diaspor AlO (OH). Bauxita mai poate conţine minerale cu fier ca Hematit Fe2O3 i Goethit FeO (OH), ca şi minerale argiloase Caolinit şi minerale cu un conţinut redus în oxizi de titan Anatas TiO2.
• cuarţ – sau bioxid natural de siliciu, care se găseşte în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente şi incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conţin şi substanţe străine)
• tremolit – silicat natural de calciu şi de magneziu care se prezintă sub formă de cristale de culoare albă
• actinolit – piatra strălucitoare verde cu cristale alungite radiale
• flint – varietate naturală de opal
• granat – silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuinţat ca piatra de şlefuit sau, în stare pură (de culoare roşie), ca piatra semipreţioasă
• biotit – varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră
• tâlc – silicat natural hidratat de magneziu, de culoare alb-verzuie, unsuros şi moale la pipăit
• fosterite – grup de răşini